Poezie,
Cate mame-n lume sunt,
Toate-s minunate
Dar draguta mama mea,
Le-ntrece pe toate
Si neveste-n lume-s multe
N-ai cum sa nu spui,
Eu va spun si de ma credeti,
Ca a mea nici nu-i.
M-am uitat pe cand am luat-o,
Ca sa-mi placa mie,
Si de multi ani buni incoace,
Ea-mi este sotie.
Cand m-am apucat de versuri,
Nu stiu cum se face,
Franc mi-a spus-o si pe fata,
Versul ei nu-i place
Si de-atuci ma-ntreb intr-una,
Oare ce-o sa fie,
Sa-draznesc sa-i scriu pe data,
Chiar o poezie?
Iata am facut-o,
Riscul este mare,
Alte multe versuri,
Nu-mi va cere oare?